Râsul (Lynx lynx), specie protejată care trăiește și în ROSCI0263 Valea Ierii, județul Cluj

Din ultimele informații ale experților care lucrează în cadrul proiectului derulat de EPMC Consulting ”Implementarea Planului de Management pentru aria naturală protejată ROSCI0263 Valea Ierii”, râsul utilizează toată suprafața sitului ROSCI0263 Valea Ierii, suprafața habitatului fiind între 6.200 și 6.290 ha, cu tendință descrescătoare din punct de vedere a calitățiii.

În conformitate cu planul de management al ariei naturale protejate, populația speciei este de 1-10 indivizi, dar, în cadrul activităților de inventariere și monitorizare derulate de EPMC Consulting pe parcursul anilor 2018-2020, populația de râs s-a diminuat la 2-3 indivizi.

Specia este foarte greu de surprins pe viu, documentarea expeților EPMC Consulting se bazează pe observații urme (pe timpul iernii, în general), precum și pe filmările camerelor de supraveghere, cum este captura atașată.

Râsul este un carnivor de talie mijlocie, fiind cea mai mare felină din Europa. Râsul ajunge la o greutate la 45 de kilograme, 1,5 metri lungime şi o înălţime de 85 cm. Urechile lui mari, de 4-5 cm, se termină cu smocuri de păr, aspect care îl fac inconfundabil. Blana gălbui-roşcată are pete negre foarte variate, astfel încât se poate spune că nu există doi râşi identici. Chiar şi urmele râşilor sunt discrete, lăsând în urmă o pârtie foarte sinuoasă, cu întreruperi dese, care sugerează salturi mari.

Râsul vânează stând la pândă (ambuscadă), fie la înălțime, în arbori semicăzuți sau margini de stâncă, fie în desiș sau sub crengi, și încercând să se apropie de pradă, astfel ca în câteva salturi, pe o distanță de câteva zeci de metri, să o poată prinde și omorî, de obicei cu o mușcătură în zona gâtului. Zonele de vânătoare includ lizierele, mestecănișurile și poieni mici, unde se găsește din abundentă prada preferată, căprioara. Ocazional vânează și cerb, exemplare tinere și uneori femele.

Râsul consumă puţin la o masă, prada e adesea reperată de urşi, care îl alungă, sau de alte animale, astfel că şansele de a găsi un animal ucis de râs sunt foarte mici.

Felina aproape că a dispărut în ultimul secol din vestul şi centrul Europei, fiind redusă la câteva populaţii izolate, cu un număr mic de indivizi.

În ultima sută de ani, populaţia de râs din România a cunoscut o evoluţie pozitivă (de la circa 150 de exemplare în perioada 1930-1940, la peste 1.500 de exemplare în prezent). În ultimul deceniu însă, din cauza influenţei activităţilor umane, curba este descendentă.

Râsul este o specie legată de habitatele forestiere, preferând păduri întinse, cu arbori bătrâni și subarboret bine dezvoltat, cu mulți arbori căzuți, intercalate cu zone deschise sau regenerări pe suprafețe mici. 

Râsul folosește desișuri și mici zone de regenerare pentru a se ascunde, la fel și arbori căzuți, grămezi de crengi și stânci, evitând terenurile deschise întinse, preferând chiar și în timpul deplasărilor lungi să circule de-a lungul lizierelor.

Ca specie protejată, vânarea râsului trebuie justificată de existenţa unor pagube în rândul şeptelului sau de primejduirea vieţii oamenilor. În România, astfel de cazuri sunt foarte rare.

Prezența umană este un factor care duce la evitarea zonelor respective de către râși, rezultând astfel diminuarea suprafeței disponibile. În ROSCI0263 Valea Ierii, această prezență este reprezentată de lucrători silvici, vânători și, sezonier, de culegători de ciuperci și fructe de pădure.

Factorii antropici cu potențial efect negativ asupra speciei sunt prezența umană, lucrările silvice, reducerea disponibilității hranei și modernizarea drumurilor forestiere.

La finalul proiectului nostru, cu privire la conservarea carnivorele mari din Valea Ierii (râsul, ursul și lupul) trebuie continuate eforturile de protejare a unor suprafeţe suficient de mari, pentru a se asigura perpetuarea speciilor, inclusiv a exemplarelor de râs existente, prin asigurarea unor căi de deplasare între diferitele habitate și prin delimitarea de zone-tampon, unde carnivorele mari să coexiste cu activităţile antropice și a zonelor de liniște asemănătoare zonei de liniște cinegetică (zona de liniște a carnivorelor mari este obligatoriu a se respecta în perioadele sensibile ale carnivorelor mari cum sunt: somnul de iarnă la urs în perioada 30 octombrie – 31 martie sau perioada de creștere a puilor pentru toate speciile, în perioada 15 aprilie – 15 iulie.